Articolul analizează acuzațiile conform cărora Google redirecționează traficul internațional prin traduceri automate și proxy-urile proprii, reducând controlul și câștigurile publisherilor. Fenomenul este mai complex decât pare, variind în funcție de dispozitiv, browser și piață. Recomandările includ segmentarea traficului, localizarea strategiei și o monitorizare strictă pentru a minimaliza riscurile.
Un blog post recent publicat de Ahrefs acuza Google că „fură" traficul internațional prin traducerea automată a conținutului din alte limbi și servirea acestuia prin infrastructura proprie, eludând astfel site-ul original.
Acuzația a stârnit reacții puternice în industria SEO și printre publisheri. E adevărat că implicațiile sunt serioase, dar – ca întotdeauna cu Google – realitatea e mult mai nuanțată decât titlul provocator.
Titlul „Google Is Stealing Your International Search Traffic With Automated Translations" e clar menit să facă vâlvă. Cuvântul „stealing" sugerează intenție rău-voitoare, iar formularea categorică creează impresia unui fapt cert și necontestat.
Însă, dacă citești cu atenție, articolul admite că fenomenul apare doar când nu există conținut localizat de calitate în limba respectivă. Altfel spus, nu e chiar „furt" clasic.
Da, Google afișează uneori rezultate traduse automat în anumite piețe, dar de regulă doar când lipsesc pagini relevante localizate. Problema reală e „disintermedierea" – utilizatorii primesc răspunsul direct în SERP fără să mai ajungă pe site-ul tău.
Din testele pe care le-am făcut, efectul variază semnificativ pe browser și țară. Pe Chrome, majoritatea căutărilor te duc direct pe site-ul publisherului, unde traducerea se întâmplă în browser – fără pierdere de date sau atribuție.
Pe Safari sau Firefox, însă, mult mai des e declanșat proxy-ul de traducere Google (domeniul translate.goog), care ține experiența complet în ecosistemul Google, departe de controlul publisherului.
Comportamentul ăsta, validat prin teste independente și analizat în articole detaliate, evidențiază cât de importantă devine segmentarea pe browser și piață pentru a evalua expunerea reală.
Google a lansat discret sistemul de proxiere, care se activează când nu există răspunsuri locale satisfăcătoare. Procesul diferă fundamental între browsere.
Pe Chrome, click-ul te duce pe site și traducerea apare în browser – publisherul își păstrează datele și monetizarea.
Pe Safari sau Firefox însă, linkul trimite către versiunea .translate.goog, unde întreaga navigare rămâne „prinsă" în proxy: fiecare click pe site-ul tradus va fi redirectat tot prin infrastructura Google. Publisherul pierde analitice, retargetare și potential de venit.
Probabilitatea acestui scenariu variază drastic după piață și device. În Brazilia, Chrome domină cu 83% cotă de piață, deci riscul efectiv rămâne sub 7% din trafic. În Mexic, situația e similară, deși Safari depășește 9%.
În piețele cu utilizare înaltă Safari (iOS/tablete), riscul de pierdere a traficului autentic e mult mai real și necesită monitorizare atentă [The Influence of Google's Translation Services on International ...].
Când utilizatorii rămân „prinși" în proxy-ul de traducere, publisherii pierd complet vizibilitatea asupra comportamentului vizitatorului, orice șansă de monetizare și capacitatea de a construi relații directe cu audiența.
Practic, o parte din valoarea SEO și brand equity e deturnată – iar riscul se amplifică proporțional cu procentul de trafic Safari/Firefox al site-ului.
Date recente arată că, deși Google invocă justificări tehnice și de accesibilitate, infrastructura actuală îl favorizează net ca deținător de date și control, nu ca partener al publisherilor [Google Flips Stance on Automatic AI Translations, Requires Content ...].
Din experiența mea cu site-uri globale, importanța analizelor segmentate pe browser, adaptarea către piețele unde lipsa conținutului localizat deschide oportunități reale, și monitorizarea strictă a efectului traducerilor automate la nivel de date și venit devine critică.
Google afirmă că traducerea proxy se activează doar când „nu există conținut localizat de calitate pentru interogarea respectivă", și subliniază scopul de a furniza răspunsuri relevante tuturor utilizatorilor, indiferent de limbă.
Totuși, design-ul tehnic îi asigură control total, lăsând publisherii fără atribuție, date sau opțiune reală de opt-out [Google Investigating Concerns Over Search Translated Results].
Controversa devine astfel nu doar una de tehnologie, ci de model de business și raport de forțe între platforme și creatorii de conținut.
Mulți experți subliniază schimbarea de paradigmă: Google, care ani la rând a penalizat traducerile automate pe site-urile publisherilor, acum traduce și găzduiește propriul conținut nevalidat uman – cu implicații etice și de business greu de ignorat [Google Flips Stance on Automatic AI Translations, Requires Content ...].
1. Analizează segmentat traficul
Măsoară separat expunerea pe Chrome, Safari și Firefox, plus monitorizează device share (mobile/tablet/desktop). În piețele dominate de Chrome, riscul direct al proxy-ului Google e redus. În piața mobilă/iOS concentrată, testele arată impact mult mai mare.
2. Monitorizează comportamentul pe proxy
Folosește instrumente dedicate (Google Search Console, filtru pentru „translated results") pentru a identifica ce pagini și piețe sunt afectate de traducerea proxy și ajustează eforturile de localizare conform priorităților identificate.
3. Localizează strategic
Acționează rapid acolo unde conținutul tradus indică cerere reală, pentru a recâștiga controlul, datele și monetizarea. Publică versiuni localizate, optimizează-le pentru căutare în piața țintă și actualizează hreflang.
4. Ține pasul cu evoluțiile industriei
Google investighează deja criticile și ar putea aduce schimbări la proxy-urile AI [Google Investigating Concerns Over Search Translated Results].
5. Advocacy și transparență
Solicită public opțiuni de opt-in/opt-out și raportare transparentă asupra modului în care conținutul e servit tradus în infrastructura Google.
Fiecare schimbare la nivelul Google creează noi dezechilibre: utilizatorii câștigă acces mai ușor la informație în limba lor; Google își consolidează ecosistemul, însă publisherii care nu localizează rapid rămân fără date, trafic și control.
Doar cei care transformă rapid semnalul de disintermediere în acțiune strategică – localizând conținut – pot reechilibra balanța.
Pe scurt, riscul e real, însă strict dependent de tehnologie, piață și proactivitatea fiecărui site. Pentru administratorii de site-uri globale, adaptarea continuă devine esențială pentru păstrarea echității SEO și a valorii comerciale [The Influence of Google's Translation Services on International ...].
Pentru o analiză tehnică detaliată asupra modului în care funcționează serviciile de traducere Google, cui aduc beneficii și ce strategii recomandă specialiștii:
Aceste resurse explorează nu doar impactul tehnic, ci și implicațiile asupra controlului editorial, valorii SEO și monetizării pe termen lung – cu studii de caz și sfaturi practice pentru publisherii care vor să își protejeze rezultatele internaționale.
Concluzia mea:
Auto-traducerea Google schimbă radical nu doar peisajul SEO internațional, ci și dinamica business dintre platforme și creatori. Soluția: monitorizare granulară, localizare rapidă și advocacy continuu pentru transparență și echitate în circuitul valorii digitale.